Probabil că niciodată în istoria României nu a existat o efervescenţă atât de mare a serbărilor populare şi a evenimentelor de felurite facturi care să angreneze publicul larg. Nici măcar pe vremea lui Ceauşescu, atunci când “Cântarea României” se ambiţiona să fie cea mai completă mobilizare a potenţialului creator naţional.

Iată însă că ce n-a reuşit Ceauşescu, reuşeşte Criza. Asistăm, practic, la cea mai mare angrenare de forţe menită să ambaleze întreaga populaţie într-o stare de spirit care să facă uitate neplăcerile crizei. Nu mai puţin de 295 de sărbători au avut loc pe plan local în luna iulie, august reprezentând din acest punct de vedere un vârf greu de egalat: 376 de evenimente! Pare să fie un soi de pandemie a festivismului pentru care nu există antidot. Cu cât problemele generate de criză sunt mai mari şi mai grave, cu atât apetitul de voioşie al autorităţilor este mai de nestăvilit. Semnalul pare să fi fost dat de manifestările organizate de Ziua Tineretului, de către doamna Ridzi şi continuate de evenimentele de acelaşi calibru ale dnei Udrea. Ca la un semnal, Consilii Judeţene, Primării, alte unităţi administrative s-au lansat într-o întrecere capitalistă pentru voia bună a populaţiei. Pentru că toate aceste manifestări se fac, într-o proporţie de peste 90 la sută, din bani publici, de la buget. A trecut vremea când promotorii erau marile companii private. Atinse de criză şi de recesiune, aceşstea au tăiat prompt din fondurile alocate divertismentului public şi au făcut loc administraţiilor publice.

Ce le împinge pe acestea să se implice cu atâta sârg în activităţi care nu fac nici drumurile mai bune, nici serviciile publice mai accesibile şi nici viaţa omului mai uşoară ? Secretul ni-l dezvăluie, cel puţin parţial, lucrările comisiilor de anchetă parlamentare. Acestea dezvăluie cum poate fi sifonat banul public în interes privat.

Cu