Campania de fasaire a Comisiei Udrea e pe masura incrancenarii de-a o ingenunchea pe blonda faptura. E normal. Cu Elena Udrea in mizerie, avangarda anti-Basescu va putea sa demonstreze ca in momentul cand asmutea democratia, si-ale ei instrumente, impotriva afacerilor "baietilor destepti", seful statului dadea examen la ipocrizie, si iesea primul.

Inregistrarile din comisie, rezultatul unei puneri in scena inteligente, daca informatiile lui Alecu Racoviceanu sunt pe bune (si jurnalistul de la "Gardianul" nu se aventureaza niciodata in scena fara sa aiba fondul problemei in mana), arata doua chestiuni: ca membrii acestei structuri sunt foarte determinati, si ca singurul lucru pe care-l pot arata opiniei publice este taman determinarea.

Cat s-ar chinui unii sa puna semnul egalului intre prestatia Monicai Iacob-Ridzi si cea a Elenei Udrea, realitatea dovedeste ca in timp ce in primul caz exista elemente concrete de neglijenta penala in manipularea banului public, in al doilea exista suspiciuni in ceea ce priveste aparitiile publice ale ministrului, iar punctul de pornire sunt raspunsurile ministrului la intrebarile lui Robert Turcescu. Cu alte cuvinte, documente pe de-o parte, intentii si o bajbaiala dezarmanta de cealalta.

Cum bataia e mai lunga in cazul Elenei Udrea, care nu e o prostalaie, ci un avocat bine pregatit, deci ma indoiesc ca s-a pretat la haiducii financiare in cel mai important an electoral de dupa revolutie, acum e momentul cand comisia parlamentara trebuie sa straluceasca.

Daca suspiciunile lui Orban & Co se vor confirma, vom fi intr-una din urmatoarele doua situatii: ori constiinta puterii este atat de adanca incat, rod al suficientei, s-au neglijat aspecte copilaresti in materie de achizitii publice, ori prostia e suverana, fapt pentru care nu putem decat sa validam teorie incompetentei cocotata la buto