Un Logan asteapta intr-o parcare din Germania, langa masini cu pretentii. „Si n-arata rau deloc”, e de parere englezul Stuart Martin (57 de ani), un adevarat „devorator” de masini, stabilit in Germania in anii ’70.

Zambeste de langa prima sa masina romaneasca, intr-o fotografie de vacanta. „E o masina foarte buna si ieftina, pe care o am de doua luni. Am mers deja cu ea pana in Marea Britanie si a consumat 6,4 litri de benzina la suta de kilometri, ceea ce e foarte bine pentru o masina in care incap cinci persoane, cu mult spatiu in spate. Si cu un portbagaj imens”, dupa cum zicea in explicatia alaturata fotografiei, pe blogul dedicat de Stuart noii sale achizitii, in august 2006.

Acum, Stuart are un Logan nou, rosu, pe care spune, pentru EVZ, ca nu l-ar da pe nimic in lume. „Experienta romaneasca” a lui Stuart explica, cel putin in parte, succesul fenomenal pe care il are Dacia pe piata germana. In urma cu cativa ani ar fi parut o poanta: Germania, patria automobilelor, ticsita de „romanisme”.

Articol integral in Evenimentul Zilei Un Logan asteapta intr-o parcare din Germania, langa masini cu pretentii. „Si n-arata rau deloc”, e de parere englezul Stuart Martin (57 de ani), un adevarat „devorator” de masini, stabilit in Germania in anii ’70.

Zambeste de langa prima sa masina romaneasca, intr-o fotografie de vacanta. „E o masina foarte buna si ieftina, pe care o am de doua luni. Am mers deja cu ea pana in Marea Britanie si a consumat 6,4 litri de benzina la suta de kilometri, ceea ce e foarte bine pentru o masina in care incap cinci persoane, cu mult spatiu in spate. Si cu un portbagaj imens”, dupa cum zicea in explicatia alaturata fotografiei, pe blogul dedicat de Stuart noii sale achizitii, in august 2006.

Acum, Stuart are un Logan nou, rosu, pe care spune, pentru EVZ, ca nu l-ar da pe nimic in lume. „Exper