In buzdugane sa ne batem sau in planuri anticriza sa ne masuram? PSD si PD-L joaca din timp in timp in opozitie aruncand pe masa coalitiei cate un maiastru plan anticriza, menit sa ilumineze un guvern comun, care de 9 luni tot bajbaie in bezna recesiunii.

Intai a venit PSD cu un plan in 24 de puncte care sa scoata tara la liman, dar alcatuit fie din masuri inaplicabile, fie deja aplicate, fie deziceri de propriile propuneri din campanie.

Acum a venit randul PD-L sa contraatace, ridicand miza la 37 de puncte.

Ne propun democrat liberalii restrangerea impozitului forfetar la anumite domenii prin traditie evazioniste, inlocuirea impozitului minim, sustinerea IMM-urilor, sprijinirea productiei pentru export, scutirea de impozit a profitului reinvestit in econimia reala.

Un pas inainte?

La prima vedere, asistam la un pas inainte. Pentru prima data dupa multa vreme, componenta de dreapta a guvernului da semne ca-si aminteste de existenta sectorului privat, care duce greul bugetului si care trebuie sprijinit cel putin la fel de mult ca sectorul bugetar.

Vorbim insa despre o aducere aminte firava, cat timp nu vedem nicio vorba despre investitii publice masive care sa creeze locuri de munca si sa incurajeze, dintr-un foc, si productia, si consumul. E drept, am vazut multe vorbe despre aceste investitii in programul de guvernare si am ramas cu vorbele.

Dar, dincolo de continutul, cam subtirel, al acestui plan facut la mai mare fata de PSD, raman cateva lucruri greu de inteles.

In primul rand, de ce e nevoie ca partide aflate la guvrnare sa prezinte astfel de planuri de parca s-ar afla in opozitie si le-ar propune guvernului care, nu-i asa, poate sa tina sau nu cont de ele.

Un partid la putere aplica pur si simplu un set de masuri, convenite cu partenerii de guvernare, si se lau