Ion Cristoiu, ziaristul căruia i se atribuie momentul zero al apariţiei presei de senzaţie, identificat în episodul „găinii care a născut pui vii“, se delimitează de jurnaliştii care pretind că presa trebuie să educe, spunând că singura instanţă de legitimare a demersului jurna-listic este cetăţeanul real.
Reporter: - Care consideraţi că este rolul major al presei şi de unde îşi trage aceasta legitimitatea?
Ion Cristoiu: - Rolul presei în democraţie rămâne corecta informare a opiniei publice despre tot ceea ce se întâmplă în ţară şi în lume, dar mai ales despre ceea ce autorităţile, cercurile de interese, forţele obscure încearcă să ascundă. Se invocă în ultimul timp un aşa-zis rol al presei în educarea cetăţenilor în spirit civic, democratic, european. A vorbi de un rol educativ al presei înseamnă din start a vorbi de limitarea libertăţii de expresie. Dacă presa trebuie să educe, ea trebuie să-şi asume un model de cetăţean. Cine stabileşte modelul de cetăţean? O forţă din afara presei! Presa e legitimată doar de către cititori şi telespectatori. Eu consider că un ziar trebuie să concureze un serviciu secret de informaţii şi că, de altfel, între jurnalişti şi spioni este o legătură strânsă.
Rep: - Cum arăta presa anilor 1990 faţă de cea de acum?
I.C.: - După părerea mea, presa din această perioadă s-a întors la momentul 1992, când a apărut Evenimentul Zilei, iar celelalte ziare publicau doar materiale de atitudine, cu informaţii tendenţioase. Ziaristul trebuie să aducă documente în exclusivitate şi interesante. Uitaţi-vă ce se petrece acum: pe burtierele de ştiri ale televiziunilor nu apar titlurile ştirilor, ci atitudini ale celui care a redactat materialul. Nu ar trebui să se spună „X este turnător“, ci „X a fost judecat şi considerat turnător“. Nu jurnalistul decide cine este turnător, ci instituţia îndrituită să emită a
