Politicienii noştri se tem de o regulă nescrisă, dar mai puternică decât cele dictate de FMI: cine anunţă concedierea atâtor oameni pierde alegerile! «Legaţi-vă centurile de siguranţă, economia românească va efectua o aterizare forţată» a sunat anunţul de mai deunăzi al stewardesei de serviciu a crizei, onorabilul domn Jeffrey Franks, şeful misiunii de evaluare a FMI. Scăderea bruscă de altitudine la care primul ministru Boc conduce avionul economiei poate fi m�
Politicienii noştri se tem de o regulă nescrisă, dar mai puternică decât cele dictate de FMI: cine anunţă concedierea atâtor oameni pierde alegerile!
«Legaţi-vă centurile de siguranţă, economia românească va efectua o aterizare forţată» a sunat anunţul de mai deunăzi al stewardesei de serviciu a crizei, onorabilul domn Jeffrey Franks, şeful misiunii de evaluare a FMI. Scăderea bruscă de altitudine la care primul ministru Boc conduce avionul economiei poate fi măsurată în cifre pe înţelesul tuturor economiştilor: -8,5% creştere economică prognozată în 2009 şi un deficit bugetar agreat de 7,3% din PIB. Ce înseamnă asta pentru muritorii de rând?
Necesitatea reducerii drastice a cheltuielilor bugetare – mult mai mari decât ne putem permite – era evidentă încă de pe vremea celui mai socialist guvern liberal din câte-au fost vreodată (am numit aici guvernul Tăriceanu). Criza economică internaţională nu putea ocoli o societate precum cea românească, bazată pe bani luaţi împrumut şi consum iresponsabil. Dar urmau alegeri parlamentare şi niciunul dintre oficialii de atunci nu a îndrăznit să recunoască evidenţa.
Criza a lovit România mai rău decât se aşteptau chiar şi cei mai pesimişti analişti. Statisticile industriei auto şi cele imobiliare arată scăderi de peste 50%. Piaţa de publicitate bate spre aceeaşi cifră. Vânzările de electrocasnice se află în colaps. Băncile sunt înecate în provizi
