Arhiva FP. Vara trecută, teologul Mihail Neamţu amintea, în dosarul FP România despre criza capitalismului, că în timpul crizei asiatice din 1997 sud-coreenii donau bijuterii pentru a reface rezerva de aur a unei ţări care împrumutase 60 de miliarde de dolari de la FMI. Poate actuala criză din România să genereze o asemenea solidaritate naţională, cu substrat spiritual? De fapt, o solidaritate a cui cu cine? FP România nr. 5. Traiectoria fiecărei economii, succesul şi insuccesul acesteia, depinde într-o foarte mare măsură de tradiţiile locului. Meritocraţia, etosul lucrativ, încrederea în binele comun, solidaritatea socială şi religioasă, împreună cu alte asemenea practici şi valori nu pot fi excluse dintr-o analiză economică.

Presa, în general, şi în mod special presa de business ratează frecvent întrebările pe care le-a pus cu maximă acuitate Max Weber (1864-1920) la începutul secolului XX. Tratând sfera economică separat de celelalte domenii ale cunoaşterii, însămânţate cu idei şi grădinărite de practici specifice, analiştii creează iluzia obiectivităţii.

În fond, multe din predicţiile financiare făcute astăzi pe piaţa globală au variabile ascunse care ţin de comportamentul uman diferit, în funcţie de cultura şi religia dominantă a populaţiei studiate. Ne amintim că, în contextul crizei asiatice din vara anului 1997, cetăţenii Coreei de Sud au fost chemaţi de guvern să doneze bijuterii din fondul personal pentru restabilirea rezervei de aur a ţării, după împrumuturile masive făcute la FMI (60 de miliarde $).

Răspunsul a fost neaşteptat, iar modelul a fost imitat de Thailanda la începutul anului 1998. Care este psihologia unui asemenea comportament colectiv? Ce stă în spatele acestei solidarităţi între cetăţeni şi autoritatea publică: ideologia naţională sau reflexul religios (Coreea de Sud fiind o insulă de protestantism