În ziua de 16 august 1989 a avut loc la Bucureşti o întâlnire între Ştefan Andrei, viceprim-ministru al Guvernului, şi Robert Mckinley, conducător al unei delegaţii a companiei British Aerospace (fostă British Aircraft Corporation - BAC) şi director al Departamentului Aviaţiei Civile. La discuţiile respective a participat şi Eugeniu Rădulescu, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini.
OFERTELE INIŢIALE
Legăturile dintre România şi compania britanică fuseseră stabilite în anul 1967. Mai multe colective de specialişti români elaboraseră în acest scop o serie de studii preliminare privind oportunitatea şi posibilitatea asimilării în fabricaţie, în România, a unor avioane militare şi civile, precum şi a elicopterelor şi motoarelor de aviaţie. Firma britanică a oferit cu acel prilej spre vânzare, pentru compania TAROM, şase avioane BAC 1-11. Aparatul respectiv fusese introdus în producţia de serie în 1963. La sfârşitul anului 1968 fusese considerat "avionul european cu cel mai mare succes comercial".
În acelaşi timp, compania BAC s-a angajat să comande la firma "Britten-Norman" 215 avioane bimotoare "Islander BN-2", cu 9 locuri. Acestea urmau să fie asamblate în România, iar vânzarea lor pe alte pieţe era asigurată de partea engleză timp de cinci-şase ani (1968-1973).
În competiţia pentru dotarea companiei TAROM au fost luate în calcul şi alte două aparate: Tu-134 (sovietic) şi Caravelle 10 R (francez). În primul caz, specialiştii români au observat că primul avion Tu-134 nu putea fi livrat mai devreme de trimestrul I al anului 1969, iar acesta nu avea inversoare de jet - necesare pentru micşorarea distanţei de aterizare. În plus, acel tip de avion "este imobilizat un timp apreciabil în reparaţii capitale la intervale relativ scurte. (...) Capacitatea de transport este mai mică (72 locuri) faţă de alte avioane de aceeaşi c
