Stuart Martin, un englez stabilit în Germania, explică succesul mărcii româneşti: maşina ţine ritmul pe autostradă şi n-a cerut nici măcar un bec nou până la 30.000 de kilometri. Sursa: Arhiva personală

Un Logan aşteaptă într-o parcare din Germania, lângă maşini cu pretenţii. „Şi n-arată rău deloc”, e de părere englezul Stuart Martin (57 de ani), un adevărat „devorator” de maşini, stabilit în Germania în anii ’70.Acum, Stuart are un Logan nou, roşu, pe care spune, pentru EVZ, că nu l-ar da pe nimic în lume.

„Experienţa românească” a lui Stuart explică, cel puţin în parte, succesul fenomenal pe care îl are Dacia pe piaţa germană.

Zâmbeşte de lângă prima sa maşină românească, într-o fotografie de vacanţă. „E o maşină foarte bună şi ieftină, pe care o am de două luni. Am mers deja cu ea până în Marea Britanie şi a consumat 6,4 litri de benzină la suta de kilometri, ceea ce e foarte bine pentru o maşină în care încap cinci persoane", spune britanicul., cu mult spaţiu în spate. Şi cu un portbagaj imens”, după cum zicea în explicaţia alăturată fotografiei, pe blogul dedicat de Stuart noii sale achiziţii, în august 2006.

Acum, Stuart are un Logan nou, roşu, pe care spune, pentru EVZ, că nu l-ar da pe nimic în lume. „Experienţa românească” a lui Stuart explică, cel puţin în parte, succesul fenomenal pe care îl are Dacia pe piaţa germană. În urmă cu câţiva ani ar fi părut o poantă: Germania, patria automobilelor, ticsită de „românisme”.

A devenit realitate, după ce criza a lovit crunt, iar guvernul federal a introdus o variantă a programului „Rabla”, prin care oferă câte 2.500 de euro pentru schimbarea unei maşini de peste nouă ani cu una nouă.

Autorităţile aveau de gând să stimuleze în primul rând industria auto germană, dar n-a prea fost să fie. Aşa că, în această vară, vânzările Dacia