Horia Ghibuţiu: „Cucernicia cu care mai-marii ţării au participat la slujbele de Sfânta Maria Mare a fost în prim-plan la sfârşitul săptămânii, eclipsând serialul fără sfârşit al disputelor politicianiste dintr-o Românie crizată, toropită şi, oricum, în concediu”.
Traian Băsescu la Tismana, Mircea Geoană şi Emil Boc la Nicula - aţi văzut, poate, aceste episoade. Cineva trebuia să spargă însă liniştea aparentei concordii festiviste.
A încercat ceva opoziţia, prin Crin Antonescu şi Bogdan Olteanu, fără să poată risipi sentimentul că liberalii cam macină în gol, deoarece bătaia peştelui e în altă parte.
A reuşit, în schimb, Marian Vanghelie, cu câteva declaraţii care le-au reamintit celor care uitaseră că politica autohtonă e în plină campanie, nedeclarată, pentru alegerile prezidenţiale. Apariţiile liderului PSD-ist, însoţite de un limbaj slobod, tind să devină pitoreşti precum caterinca şi nu ne referim la înţelesurile conferite acestui termen în sectorul bucureştean pe care-l păstoreşte Primarul-care-este, ci la orga portativă acţionată de o manivelă şi folosită de muzicanţi ambulanţi.
Aşa sună Vanghelie prin peregrinările sale electorale - strident şi uşor desuet. Mai întâi, caterinca lui Vanghelie a interpretat un şlagăr deja obosit: atacul la preşedinte. Fără să-l numească, Vanghelie l-a făcut cel mai bun pescar al ţării, nu pentru că Băsescu ar avea veleităţi în acest sens, ci fiindcă minte de îngheaţă apele.
Din această arie lipseşte, desigur, şeful pe linie de partid al flaşnetarului, întrucât zecile de mii de euro promise de Mircea Geoană românilor care s-ar întoarce în ţară intră lejer în categoria celor mai neverosimile poveşti pescăreşti.
Imediat după aceea, însă, primarul a învârtit manivela un pic mai repede decât s-ar cuveni şi a stricat o melodie cu potenţial, anume, minimal
