* ultimul moştenitor din Brăila al familiei Violatos, care a construit celebra moară de pe faleză, îşi trăieşte bătrâneţea căutând cu disperare puţină linişte * casa îi este înconjurată de vecini gălăgioşi, iar zgomotul lor e ca o ultimă palmă peste obraz, dată într-o viaţă bulversată de regimul comunist, care i-a tăiat rădăcinile sociale şi l-a obligat să-şi clădească existenţa din vise rareori împlinite

Este bătrân, îl chinuie spondiloza şi prostata şi îl sâcăie vecinii obraznici cu gălăgia lor, care nu îl lasă să se odihnească nici noaptea, nici ziua. Trupul său, înalt şi slab, s-a înconvoiat sub povara vieţii măsurate în aproape 79 de ani, faţa îi este palidă şi cuvintele i se aud slab, articulate cu greutate de nişte corzi vocale prea obosite. Dar pentru cine le ascultă cu atenţie, cuvintele rostite de profesorul Alexandru Bunea au sclipiri de diamant. Pentru că profesorul Bunea a fost şi este un domn. Domn de viţă veche, iar statutul acesta nu-i este dat doar de faptul că se numără printre ultimii trei moştenitori ai lui Gabriel Violatos, industriaşul grec care a zidit moara ce domină şi acum peisajul arhitectonic al falezei brăilene. Profesorul Bunea este un domn fiindcă şi-a dedicat existenţa studiului, fiindcă are o cultură vastă cât universul prins în paginile unei biblioteci întregi şi, de ce nu, fiindcă nu acceptă să iasă pe stradă decât îmbrăcat în costum, cu unghiile îngrijite şi cu batistă curată în buzunar.

Născut sub o zodie plină de promisiuni

S-a născut în 1930, sub o zodie încărcată de promisiunea unei existenţe fericite şi fără griji. Tatăl său era ofiţer, veteran cu tunica plină de medalii din Războiul Balcanic şi Primul Război Mondial, iar mama era fiica unuia dintre acţionarii vestitei mori Violatos şi avea educaţie aleasă. "Învăţase limbi străine şi pian de la profesoare de elită, aduse zilnic cu trăsura, să-i ofere lecţi