Când neputinţa, frustrarea şi boala domină vieţile părinţilor şi ale bunicilor, nu ne rămâne decât să găsim cele mai bune soluţii care le-ar putea îndulci senectutea. Sursa: Vlad Stănescu

Ne-ar plăcea să-i ştim pe cei dragi sănătoşi, în putere şi veseli până la adânci bătrâneţi. Vârsta a treia le poate aduce însă, pe lângă înţelepciunea proverbială, un bagaj de necazuri: dureri fizice care îi fac incapabili să se îngrijească, alterarea sistemului nervos, sentimentul inutilităţii şi teama că sunt o povară pentru copii şi nepoţi.

În Occident, vârstnicii cu bani şi fără probleme majore de sănătate colindă lumea, apoi se internează în centre speciale, unde au parte de îngrijire permanentă şi di verse terapii ocupaţionale. În România, trei aspecte împiedică apelarea la o astfel de variantă: mentalitatea, lipsa banilor şi numărul mic de locuri de acest tip.

Minte şi suflet în corp bătrân

Primul lucru care trebuie înţeles este cum bătrâneţea afectează psihicul, ce îi frustrează pe bâtrâni şi de ce au uneori cumportamente greu de justificat. “Cea mai mare frustrare vine de multe ori din neacceptarea vârstei. Persoana se găseşte brusc prizonieră într-un corp bătrân, cu care mintea şi sufletul nu se identifică”, explică psihologul Lena Rusti. Pensionarea poate aduce şi însingurare, cauzată de lipsa interacţiunii sociale constante, şi sentimentul de inutilitate, mai arată psihologul. “Acest sentiment este extrem de frustrant, mai ales pentru persoanele care au avut un anumit statut social şi o anumită influenţă asupra celorlalţi, care s-au simţit utile, respectate şi apreciate de cei din jur”.

Asistenţă personală cu 40 de lei pe zi

În situaţiile cele mai grave se află bătrânii pe care boala i-a imobilizat şi cei care suferă de diverse forme de demenţă care îi fac dependenţi de o altă persoană şi au ne