"N-am semnat nimic, n-am dat nici un fel de declaraţie scrisă."
Acestea sunt afirmaţiile lui Gheorghe Apostol, unul dintre celebrii semnatari ai "Scrisorii celor şase", în faţa ziaristului Ion Jianu, în cursul interviului acordat în ziua de 7 februarie 1990, la Bucureşti. Practic, după o lună şi jumătate de la evenimentele din decembrie 1989, soldată cu condamnarea la moarte şi executarea cuplului prezidenţial, fostul lider suprem al Partidului Muncitoresc Român în anii 1954-1955 a dezminţit categoric afirmaţiile lui Silviu Brucan, un alt semnatar al scrisorii publice de protest adresate lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu în luna martie 1989.
Imediat după decembrie 1989, Gheorghe Apostol şi-a manifestat indignarea şi frustrările apărute ca urmare a ascensiunii fulminante a lui Silviu Brucan în cea mai puternică structură politică de conducere din acele zile - Frontul Salvării Naţionale. În opinia lui Gheorghe Apostol, Silviu Brucan a utilizat mitul "Scrisorii celor şase" în interes personal. "N-avea o bază politică - a susţinut fostul
prim-secretar al PMR - şi atunci a căutat să mă compromită pe mine pentru a-şi face un loc respectabil în Biroul Executiv al Consiliului Frontului Salvării. Astfel a reuşit să ajungă lângă Iliescu..." Totodată, Gheorghe Apostol a afirmat: "Am fost şi la uşa lui Ion Iliescu. Nu m-a primit!".
De ce preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale nu a discutat cu Gheorghe Apostol după data de 22 decembrie 1989? Unul dintre motive a fost explicat chiar de Silviu Brucan, în volumul său intitulat "Generaţia irosită": "În sfârşit, duminică după-amiază am fost escortat în «Camera Philips», plină de aparate şi instalaţii electronice. Lt. col. Rădulescu mi-a spus: «Acum ascultă cu atenţie!» şi a pus în priză un magnetofon. Era o voce care citea tare un text. Şi am recunoscut imediat vocea l
