Încep cu un citat: „În politica pentru atingerea unui scop poţi să te aliezi cu Diavolul. Trebuie doar să te asiguri că tu îl vei înşela pe el şi nu invers“, scria Karl Marx în 1852, la 16 noiembrie, într-o scrisoare adresată redactorului-şef de la New York Tribune. Asta vrea să însemne că lucrurile de obicei se termină rău dacă te laşi păcălit de Dracu’. Să nu te joci cu focul şi, dacă o faci, să fii cu băgare de seamă că soarta se poate întoarce împotriva ta. Spre deosebire de Marx, însă, nu cred în proverbul: „Fă-te frate cu Dracu’ până treci puntea!“. Cred însă că, dacă te înfrăţeşti cu Dracu’, când ajungi pe malul celălalt, deja te-ai îndrăcit, nu scapi neatins. Treci tagma întunericului, nu mai eşti înger, ai mâinile murdare. Nu poţi să zici că nici usturoi nu ai mâncat, nici gura nu îţi miroase.
Aşa şi în politică, alianţele contra naturii. Sau în gastronomie, combinaţiile varză călită cu iaurt sau dulce cu amar etc. Sau ca în căsătorie, între o jună de 20 de ani şi un bătrân de 70. Bunul-simţ ne spune că asemenea forţări ale destinului nu au cum să reuşească, deşi, în caz de urgenţă, se întâmplă tot felul de lucruri. Rezultatul mereu este un eşec.
Bref, aici se termină lunga mea introducere, pentru a spune simplu că nu văd cum ar putea fi un succes actuala coaliţie. Cum ar putea să reuşească alianţa pusă la cale de Băsescu, năşită de el, „visul lui“, cea dintre PD-L&PSD. Un guvern minoritar, care să ne treacă puntea acestei crize, era mai rezonabil. Şi PNL a rezistat doi ani în parlament, fără mari dezagremente.
Acum se putea proceda la fel, ori PSD, ori PD-L să fi făcut guvernul. PD-L era mai îndreptăţit pentru că îl avea pe Băsescu şeful real al partidului la Cotroceni, având ca preşedinte alte instrumente constituţionale. Dar, pentru echilibru, ne putem gândi că şi PSD putea să îl alcătuiască. Dacă se întâmpla aşa, adică guvern minoritar,
