Premierul e iar derutat. Când credea că a găsit soluţia crizei (plecarea benevolă şi voioasă în concediu fără plată a tuturor bugetarilor, decimarea primăriilor), preşedintele zice că tot şomaju-i mai bun. În felul său, Boc e o victimă. Dincolo de propriile sale limite – care-l fac să oscileze şi să gafeze nepermis – obedienţa faţă de Traian Băsescu, deşi i-a fost trambulină, îl face acum să pară un incapabil de analiză şi decizie, Premierul e iar derutat. Când credea că a găsit soluţia crizei (plecarea benevolă şi voioasă în concediu fără plată a tuturor bugetarilor, decimarea primăriilor), preşedintele zice că tot şomaju-i mai bun. În felul său, Boc e o victimă. Dincolo de propriile sale limite – care-l fac să oscileze şi să gafeze nepermis – obedienţa faţă de Traian Băsescu, deşi i-a fost trambulină, îl face acum să pară un incapabil de analiză şi decizie,
Premierul e iar derutat. Când credea că a găsit soluţia crizei (plecarea benevolă şi voioasă în concediu fără plată a tuturor bugetarilor, decimarea primăriilor), preşedintele zice că tot şomaju-i mai bun. În felul său, Boc e o victimă.
Dincolo de propriile sale limite – care-l fac să oscileze şi să gafeze nepermis – obedienţa faţă de Traian Băsescu, deşi i-a fost trambulină, îl face acum să pară un incapabil de analiză şi decizie, iar nu un responsabil şi competent administrator de ţară.
Orice sfert de idee vine dinspre Cotroceni e gata să o transforme într-o mare ordonanţă sau să angajeze răspunderea Guvernului. Chit că, după câteva zile, nu ştie cum să revină. Boc nu-i prim-ministru.
A fost şi este doar un personaj cu urechea orientată spre Cotroceni, ca pe vremuri antenele românilor spre teveul bulgarilor. Şi, intrat ca şoarecele în capcana cu o fărâmă de brânză, nu-şi dă seama că se compromite politic ireversibil.
După chipul şi asemănarea preşedintelui lor de faţadă, alţi lideri ai
