Deşi "Scrisoarea celor 6" a fost şi este apreciată drept cel mai important act de disidenţă din România anului 1989, în istoriografia actuală nu i-a fost consacrat nici măcar un singur studiu.
Exact în urmă cu 20 de ani, Nicolae Ceauşescu îi "informa" pe membrii CPEx că Gheorghe Apostol adresase o scrisoare CC al PCR. Unde "spune că şi-a nesocotit obligaţiile de cetăţean român şi faţă de legile ţării, că regretă profund şi roagă conducerea partidului şi Consiliului de Stat să-i acorde clemenţă". Dar s-a dezis Gheorghe Apostol - contracandidatul lui Ceauşescu din 1965 la şefia partidului - de "Scrisoarea celor 6"?
SEMNE DE ÎNTREBARE
Există însă o serie de amănunte ce pun sub semnul întrebării acest moment:
1. "Scrisoarea celor 6" sau dezicerea lui Apostol de ea nu apare ca punct distinct al şedinţei CPEx din 18 august 1989. Nici promisiunea pe care Ceauşescu o face participanţilor de-a reveni după 23 august cu informarea întregului partid despre caz nu a fost respectată. De altfel, conform stenogramelor consultate, în CPEx nu se va mai aminti de "Scrisoarea celor 6" pe parcursul anului 1989.
2. Scrisoarea lui Apostol de dezicere - pe care ar fi prezentat-o, sintetic, Ceauşescu celorlalţi - s-a păstrat în arhivă. Dar într-un fel ce ridică semne de întrebare asupra originalităţii documentului. Căci forma dactilografiată nu este semnată olograf de (pretinsul) autor, iar originalul nu există. De regulă, scrisorile adresate de alţi demnitari secretarului general se regăsesc în dublă versiune: originalul trimis de autor şi forma dactilografiată cu litere mari la maşina de scris special adaptată vederii lui Ceauşescu.
3. Stilul pretinsei scrisori de clemenţă e mult prea "elaborat" pentru a trece drept mărturia căinţei lui Apostol. Ca model de discurs, autocritica e în maniera n