Pentru prima dată de când mi-am luat maşina am decis împreună cu câţiva prieteni să plecăm într-o excursie „de lucru”. Aveam treabă la Bucureşti şi cum drumul până acolo îmi era cunoscut nu am considerat necesar să-mi iau harta rutieră de acasă. Pe drum, însă, planurile s-au schimbat şi am aflat că trebuie să ajungem şi până pe litoralul românesc. Cum e întodeauna indicat să îmbini utilul cu plăcutul ne-am decis să nu mergem spre litoral pe Autostrada Soarelui ci pe vechea variantă Urziceni-Feteşti. Eram la ieşirea din Braşov când am realizat că pentru a putea întreprinde ceea ce ne-am propus avem nevoie de o hartă. Zis şi făcut. Oprim la prima benzinărie care ne iese în cale şi…surprize! surprize! Puteam găsi orice hartă (Elveţia, Italia, Bulgaria, Ungaria etc) numai harta rutieră a României nu. La fel s-a întâmplat şi la a doua, a treia, a patra…..a şaptea benzinărie de pe traseu. Am oprit la fiecare şi am întrebat. „Aveţi cumva harta rutieră a României?” Răspunsul era de fiecare dată acelaşi „Ne pare rău, nu ţinem.” Într-un final, pe la trei dimineaţa am reuşit să găsim un ultim exemplar la o benzinărie de lângă Ploieşti. Nu am putut să nu mă întreb de ce într-una din zonele cu aflux mare de turişti români şi străini nu poţi găsi o hartă a României. La ce-mi foloseşte să cumpăr la Sinaia harta Ungariei dacă oricum nu pot găsi drumul până acolo. Ministerul tursimului este dispus să cheltuie 5,6 milioane de lei pentru promovarea ţării pe posturi TV internaţionale. Cred că pentru a tipări nişte hărţi rutiere şi a le distribui în stocuri suficiente la toate benzinăriile din ţară nu este nevoie de atât de mulţi bani. Cum ne putem aştepta să ne poziţionăm pe harta Europei dacă noi nu avem hartă?

Pentru prima dată de când mi-am luat maşina am decis împreună cu câţiva prieteni să plecăm într-o excursie „de lucru”. Aveam treabă la Bucureşti şi cum drumul până aco