Declaraţiile domnului Iurie Roşca în legătură cu odiseea transformării partidului său din formaţiunea cu retorica cea mai pro-românească, pro-unionistă şi anticomunistă din Republica Moldova în aliat al comuniştilor românofobi şi antiunionişti (la intervenţia triadei oranj Băsescu - Shakaasvili - Iuşcenko) şi de aici în partid extraparlamentar, ar fi trezit doar zâmbete sceptice dacă nu ar fi fost confirmată implicit de însuşi şeful statului român, care a dat de înţeles că, în timp ce condamna comunismul în vorbe la Bucureşti, îl sprijinea prin fapte la Chişinău. Explicaţia fenomenului ar consta în împrejurarea că Administraţia Bush, prin prepuşii săi portocalii, l-a sprijinit pe preşedintele Voronin în schimbul opoziţiei acestuia faţă de planul rusesc de transnistrializare a Moldovei. Aşadar, Voronin era "omul Washingtonului" în conflictul Occidentului democrat cu neoimperialismul moscovit. Prin contrast, partidele liberale şi cele social-de­mo­crate de varii orientări, asociate acum în Alianţa pentru Integrare Europeană, au făcut şi ar continua să facă în taină politica Rusiei (sic!). Oricât de şocantă, teza are ecou în comentariile unor influenţi analişti americani de orientare neoconservatoare, care au arătat o constantă încredere în capacitatea fostului preşedinte mol­dav de a menţine ţara pe un curs euro­atlan­­­tic. Tot ei au deplâns contestarea ale­ge­ri­lor din aprilie 2009, care dăduseră un apa­rent con­fortabil câştig de cauză partidului co­mu­niştilor.

Ceea ce nu lămureşte domnul Roşca este de ce inclusiv partidele "moscovite" au votat în 2005 pentru "adversarul Moscovei", Vladimir Voronin, şi mai ales de ce preşedintele Băsescu a întrerupt orice contact cu el după reuşita proiectului provoronian? (Să fi crezut oare şeful statului român că, prin discursul său unionist, domnul Roşca făcea tocmai jocul Rusiei, dând apă la moară unor acuze care vu