Duo-ul Boc-Berceanu mi-a fost antipatic încă din primele luni ale guvernării. Şi asta nu pentru că cei doi coagulează în jurul lor elementele unui banc cu poliţişti moldoveni, ci pur şi simplu din cauza mizantropiei voioase de care au dat dovadă ori de câte ori ar fi trebuit să tacă mâlc şi să-şi asume responsabilitatea pentru gafele monumentale pe care le-au făcut constant, sistematic, decisiv şi, după cum au lăsat impresia, cu o veritabilă vocaţie în acest sens.

Iată ultimul lor tur de forţă: "Există aproape vreo 30 km de asfalt la strat de binder şi în perioada următoare se va trece şi cu primul strat de uzură", a declarat victorios şi mândru premierul Emil Boc în faţa camerelor de luat vederi, aflat vineri, la Gilău, într-o vizită de inspecţie pe şantierul autostrăzii Transilvania, împreună cu Radu Berceanu: partener docil, organ-cheie al aparatului său demagogic, atunci când vine vorba de-a ne mai demonstra a nu ştiu câta oară cât de nătângi suntem că o dată la patru ani ne ducem încolonaţi ca vitele la abator pentru a ştampila un buletin de vot.

Se pare că premierul a fost într-o formă de zile mari. Deoarece, punct critic al carismei sale de farsor hollywoodian, acesta s-a "spart" în declaraţii încurajatoare, menite să exalte mega-sensibilitatea colegului său de partid: "Domnul ministru face eforturi miraculoase pentru a asigura finanţarea acestei lucrări şi a altora din România în materie de infrastructură". Eforturi miraculoase!? După cinci ani de la începerea lucrărilor la autostradă? După cinci ani de amânări, din motive ce nu pot fi numite nici măcar absurde, s-au turnat abia 30 km, timp în care infrastructura României a început să semene din ce în ce mai mult cu cea a unei ţări din lumea a treia. Ăsta e un efort miraculos? Păi, atunci propun ca domnul Berceanu să fie trecut în Calendarul Sfinţilor. Acolo parcă e, din câte ştiu eu, l