Tinerii crescuţi la malul mării nu mai învaţă să pescuiască aşa cum o făceau părinţii sau bunicii lor. Trezitul cu noaptea în cap, munca grea cu plasele de pescuit şi interdicţiile impuse în ultimii ani nu mai atrag ucenici. Doar bătrânii pasionaţi se mai avântă în larg. Zona 2 Mai – Vama Veche este cunoscută pentru faptul că aici găseai la orice pas pescari de Marea Neagră care să ştie să coasă o plasă şi unde să o arunce. Din păcate, mulţi dintre cei bătrâni, majoritatea lipoveni, au trecut în nefiinţă. Au mai rămas câţiva, dar s-au retras în sate şi au rupt legătura cu meseria pe care au slujit-o toată viaţa.
Dintre cei tineri, îi numeri pe degetele de la o mână pe cei care vin să înveţe meserie în această zonă cu tradiţie în pescuit. Asta şi pentru că, la început, se câştigă puţin.
Peşte este, dar nu ai voie să-l prinzi. Acum Poliţia de Frontieră e cu ochii pe bărci. „Ai nevoie de un sac de acte, plasa s-a scumpit în draci, de 30.000 de ori. Meseria ar fi bănoasă, dar condiţiile sunt dificile“, afirmă Vasile Pârvu, 60 de ani, unul dintre puţinii pescari de Marea Neagră în activitate. Are patru băieţi, însă niciunul nu-i calcă pe urme.
De la pasiune la meserie
Pentru Vasile Pârvu, zis Vasca, 2 Mai a fost leagănul copilăriei. Când a început să prindă ceva puteri, pe la 10 ani, a fost luat de unchiul său, tot lipovean, cu barca pe mare. „Platon Taras îl chema, Dumnezeu să-l ierte, că e mort acum. De mic copil mi-a plăcut barca şi marea. Am stat de mic lângă picioarele unchiului şi am învăţat meserie de pescar“. Aşa a început pasiunea.
Truda pe valuri s-a petrecut mai târziu. Vasca s-a angajat la Piscicola Constanţa, unde a lucrat 15 ani. Între Vama Veche şi 2 Mai era o vie, povesteşte el, unde se afla o cabană de pescuit. Aici a început pescuitul adevărat.
„Aveam cinci taliene (pla
