Cristiano Bergodi la Steaua şi Dario Bonetti la Dinamo au avut poziţii de start inegale. În avantaj se afla evident Bergodi. Dintre stranierii cu viză de flotant în România el era cel deja recunoscut ca antrenor, antrenor apreciat în general pozitiv. Nici omului Bergodi nu i se puteau imputa oarece corigenţe comportamentale. Bonetti, în schimb, era pentru românaşi doar un fost fotbalist. Valoros, dar numai ca fotbalist. Ca antrenor venea de nicăieri şi, pe deasupra, a mai etalat şi ţinuta şmecheraşului nonconformist, ceea ce nu prea dă bine la popor. Când e vorba de ţoale fiţoase, jargon de clubing şi râie ţâfnoasă preferăm modelele autohtone şi nu acceptăm nicidecum lecţiile veneticilor.

Startul în meserie, promiţător pentru Bergodi şi nefast pentru Bonetti, a adâncit prăpastia dintre cei doi. Comentatorii grăbiţi sau incompetenţi au ignorat situaţiile conjuncturale şi s-au repezit în verdicte precum curca-n crăci. S-a spus că Bergodi a reuşit peste noapte să facă minuni la Steaua în timp ce Bonetti ar fi pus rahat pe clanţa dinamoviştilor. Iată însă că rezultatele înregistrate de Steaua şi Dinamo în ultima etapă de campionat i-au dat peste cap pe aceiaşi duşmani ai judecăţii aşezate. S-au repezit ei să-i ofere lui Bonetti caimacul elogiilor în timp ce lui Bergodi i se serveşte linguriţa de amar.

Bergodi nu are nici o vină dacă pisicile negre au început să execute zbor planat pe deasupra Stelei. Vina este a celor care s-au lăsat amăgiţi de rezultatele bune obţinute de stelişti în faţa unor adversari modeşti. Vina este a celor care nu realizează că Steaua este o echipă nouă, o echipă tânără şi, în aceste condiţii, aducerea ei în parametrii performanţei autentice necesită timp. Dacă conducătorii din Ghencea nu vor da dimensiune exactă acestei realităţi de fapt şi vor încerca prosteşte să-şi înfigă pintenii în coasta lui Bergodi, Steaua va fi cond