"Trăim supţi de mirajul viitorului..."
"Am predat la Universitatea din Amsterdam istorie şi literatură română, ca şi semiotică şi filozofie modernă timp de 33 de ani. Din 2001 sunt profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, fiind fondator şi director al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), care organizează un masterat şi o şcoală doctorală prin parteneriatul dintre Universitatea Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură «Ion Mincu». Am publicat vreo 25 de cărţi în domeniile de mai sus, ca şi un mare număr de articole în diverse ţări europene. Acestea sunt lucrurile pe care le-am făcut în ultimele decenii.
Mă întrebaţi însă cine sunt. A face nu este totuna cu a fi. Cine sunt? Mă întreb şi eu de mulţi ani, dar acestui vechi puzzle al identităţii nu-i ştiu răspunsul. De-a lungul timpului am învăţat că trecutul se uită repede şi nu are deci nici o însemnătate pentru viitor. Biografia şi cariera nu se construiesc prin adaosuri armonioase, ci prin ştergeri din memoria comunităţii, dacă aceasta (mai) există. Rămâne ce găsim pe ţărm după un naufragiu: puţine obiecte, nesemnificative pentru corabia care cândva a trecut pe lângă noi.
Privesc în urmă şi înainte... Văd ceea ce se vede la orice altă vârstă: multe proiecte de viitor - ei da, eu le am încă, chiar din belşug - şi o mare ceaţă cu privire la şansele lor. Trăim supţi de acest miraj al viitorului. Orice vârstă este o înverşunată fugă înainte, ca şi cum acest «înainte» ne-ar fi perfect la îndemână.
O zi pierdută? Este o zi în care m-am ocupat doar de administraţie, şi încă fără folos, căci, orice ai reglat astăzi, la noi se schimbă mâine iar. Recuperez atunci prin insomnie vreo două, trei ore de lectură din restul de serbede 24.
«Motorul» care mă face să merg înainte, oricât mi-ar fi de greu, este speranţa că în România se poate realiza ce
