În timp ce românii nu ştiu cum să dea mai repede iama prin ţările în care speră că euro se câştigă mai repede şi mai uşor, tot mai mulţi străini din Vest renunţă la joburile lor bănoase şi îşi dezbracă costumele apretate pentru "un picior de plai, pe-o gură de rai" românesc. O viaţă organizată, fără prea mari stresuri, e privită de unii dintre ei ca fiind "plictisitoare". Iar lupta cu hârţoagele necesare deschiderii unei afaceri în România, de exemplu, o văd ca pe o aventură. Aerul de aici le pare mai sănătos, iar oamenii mai blânzi. Sibiul este renumit pentru numărul străinilor care-i calcă străzile. Şi care refuză să-l mai părăsească.
A fost de-ajuns o vizită în ţară, pe bicicletă. Delta Dunării, Clujul, Mureşul, Sibiul, pe toate le-au traversat pe două roţi, într-o vară. Reîntorşi în Elveţia, viaţa li s-a părut dintr-o dată prea organizată şi monotonă. Le era dor de zarva de pe străzi, de oamenii care îşi întindeau produsele pe cheiurile apelor, de tot ce era românesc. Apartamentul cu cinci camere din centrul oraşului Berna, afacerea pe care o aveau pe-atunci parcă nu le mai făceau sufletele să tresalte. "Ajunsese să mă enerzeve că maşinile merg cu 40-45 de kilometri la oră, cum e în Elveţia", povesteşte Verena Feller, femeia care a avut puterea să-i lase pe cei doi copii ai săi, de 27, respectiv 24 de ani, în Elveţia şi să plece cu soţul ei, Michael, într-o ţară în care locuitorii ei nu ştiu ce să facă ca să pună mai abitir piciorul pe tărâm străin.
ŞI-A SCHIMBAT MAŞINA CU O DACIE
Au ales Sibiul. Arhitectura clădirilor, valul neconenit de turişti străini, vorba blajină a oamenilor i-au mers direct la suflet Verenei. Din aprilie 2008, de când oraşul a adoptat-o, mâncarea preferată i-a devenit ciorba de burtă şi micii. Atât ea, cât şi Michael au înlocuit de-ndată dimineţile tihnite din ţara de baştină, cu trezitul cu
