Unii spun ca vremurile care au trecut nu sunt de tot plecate, ele se vor întoarce când momentul va fi propice, când vor fi invocate de minti prea ignorante sa îsi amintească că am mai fost vizitati de astfel de vremuri. Într-un fel bolnav, ca mintea unui filozof nebun, putem spune ca vremurile noi sunt doar vremurile pe care le-am uitat din ignoranta.

A trecut vremea în care îmi aranjam frumos, în ghiozdanul de vinilin cu închizători de metal, caietele si cărtile, penarul si vocabularul, un sandvis cu parizer si daca eram norocos si un leu de cheltuiala. Mergem mândru pe strada, mândru de uniforma mea, de ghiozdanul mai mare decât mine, de noul meu stilou cu capac în forma de pisica, prieteni, aceleasi bancuri cu Ceusescu si râsete înfundate, că nu e voie, drumul spre scoala.

A venit vremea în care, caietele sunt si cărti, penarul îti aminteste de desene animate, e plin cu jucării, un creion si un pix. Parizerul nu mai e de mult bun, o punga de snaks-uri si un corn cu ciocolata sunt mult mai sănătoase, un leu s-a transformat în 10 si uniforma, în tricoul cu Spiderman sau cu ponei roz. Copiii nu mai pleacă nicăieri fără telefonul mobil, îti spun bancuri prin sms si fac 30 de minute până la scoala, cu masina părintilor, întotdeauna în întârziere din cauza traficului, asta pentru ca scoala din cartier e perimata, de acum mergem la scoala Americana: tot ce e mai bun pentru copilul meu.

A trecut vremea în care, evenimentul social al lunii era coada de la alimentara. La spectacolul asta participa tot cartierul, te întâlneai cu toti prietenii, oamenii se cunosteau, socializau, conversau, legau prietenii pe viată. Vânzătoarea deschidea marele caiet, si afla intr-o clipă unde stai, câti frati ai, si cat ai venit sa cumperi, îmi incărcam plasa fericit, salutam frumos pe toata lumea, si fugeam acasă sa mai prind măcar o ora, doua de-a v-ati ascunselea.