Dintr-o polemica pe fond, obiectiva si profesionista, asa cum ar fi trebuit sa fie, dezbaterea publica privind legile Educatiei s-a transformat in ceea ce era de asteptat sa fie, o mascarada politica, prilej de confruntare electorala, sau o lupta disperata pentru propriile interese.

De fapt, aceasta dezbatere este condamnata sa nu se poata desprinde de perspectiva profund personalizata asupra subiectului.

Nimeni nu discuta despre doua viziuni, despre doua abordari, ci despre codul Andronescu si pachetul Cotrocenilor sau, in cel mai bun caz, pachetul Miclea. In felul acesta, legile preiau intreaga simpatie, respectiv antipatie destinata persoanelor cu care sunt asociate.

Sigur ca in competitia de ura castiga detasat pachetul Miclea, asociat cu presedintele Traian Basescu, de parca reforma inscrisa acolo ar fi fost gandita de actualul presedinte.

Nimeni nu vrea sa inteleaga ca presedintele nu are nici competenta, nici viziunea necesara pentru a elabora o astfel de reglementare, ca multe dintre declaratiile sale vadesc chiar o viziune (ca de filosofie nu e bine sa vorbesti in prezenta lui Traian Basescu) diferita de a comisiei Miclea.

Pana la urma, meritul cert si unic al presedintelui in privinta acestui pachet de principii pentru educatie este initierea dezbaterii, demers valid si salutar cat timp toata lumea este nemultumita de starea actuala a invatamantului romanesc. Dar asocierea pachetului de legi de numele politicianului care trezeste in Romania cele mai intense visceralitati este suficienta pentru a-l face indezirabil, indiferent de prevederile sale concrete.

Sa nu uitam apoi interesele personale care intra in conflict deschis cu pachetul Miclea.

Cum credeti, de exemplu, ca Andrei Marga, marele aparator al codului Andronescu, poate sa sustina reglementarea reformista a comisiei