În 2001, paginile unei cărţi extraordinare a lui Florin Constantin Pavlovici, „Tortura, pe înţelesul tuturor”, ofereau profilul unui „student neterminat” la Filosofie, aruncat în în chisoare pentru culpa de a-i fi plăcut poeţii simbolişti decadenţi.

Pe traseul Uranus - Jilava - Salcia - Strâmba - Grindu - Gherla, acest profil uman regăsit dincolo de gratii căpăta cutele, rănile şi stigmatele puşcăriei.

Duşmanul poporului ne priveşte, peste ani, de pe coperta cărţii „Frica şi pânda” (Editura MNLR), fără niciun semn de supunere înfricoşată. Condamnat în 1959, pentru „uneltire contra ordinei sociale”, deţinutul a redevenit liber în ’64. „Tortura, pe în ţelesul tuturor” vorbea despre cei 5 ani de închisoare. „Frica şi pânda”, despre existenţa şi experienţele lui de după.

Treptat, autorulpersonaj va reintra în ceea ce se numeşte viaţă socială, întemeindu-şi o familie şi lucrând în diferite locuri, până la angajarea la Radiodifuziune. Dar el nu se mai maturizează, aşa zicând, suplimentar, nu devine mai „înţelept”, adică mai flexibil. Pe tot desfăşurătorul biografic cuprins între 1964 şi 1998 (anul pensionării de la Radio), rămâne acelaşi tânăr cu privire impertinentă, dacă nu sfidătoare, aruncată organelor. Cartea recentă îşi sfidează titlul: nu prin eroismele de paradă întâlnite la alţi memorialişti, dar prin refuzul încăpăţânat, consecvent de stabilire a vreunui raport de colaborare cu Sistemul.

Florin Constantin Pavlovici n-a consimţit să trăiască mai bine adaptându-se la noile comandamente şi acceptând rentabilitatea delaţiunii. De aici şi aparenta lui severitate de astăzi. Personajele culpabile moral nu sunt scuzate şi „explicate”, indiferent dacă sunt în cauză personalităţi, analfabeţi ori foşti colegi de temniţă care au semnat contractul cu Securitatea.

Dincolo de picanteriile memorialistice (care nu