Disputată în trei procese, celebra lucrare a lui Brâncuşi a ajuns obiect de litigiu în urma haosului legislativ şi a lipsei de interes din partea statului român. Confiscată, refuzată de Ministerul Culturii pentru că era „prea scumpă”, declarată fals de către statul român, „Domnişoara Pogany“ are astăzi una dintrecele mai complicate istorii juridice. Realizat în 1912-1913, portretul pictoriţei Margit Pogany, a fost expus, pentru prima dată în Europa, la Bucureşti, în expoziţia societăţii „Tinerimea Artistică“ din 1914. Această lucrare din bronz agită de aproape doi ani lumea colecţionarilor de artă şi face, în momentul de faţă, obiectul a trei procese: la Oslo, Paris şi Manhattan. Confruntat cu litigiile care îi aduc faţă în faţă pe norvegianul Christen Sveaas şi pe un alt generos colecţionar de artă, David Martinez, statul român nu prea mai are putere de decizie, atâta vreme cât sculptura nu figurează în patrimoniul cultural naţional.

Deşi în anii ’90 proprietarii lucrării au oferit Ministerului Culturii şansa de a o achiziţiona pe „Domnişoara Pogany“ cu 1,5 – 2 milioane de dolari, tranzacţia nu a avut loc, oficialii susţinând că această sumă este „frauduloasă“. Acelaşi stat român a evaluat sculptura, în timpul procesului de la New York, la o sută de milioane de dolari, în timp ce evaluarea făcută de un expert care îl reprezintă pe David Martinez a estimat o sumă de 38 de milioane de dolari.

Traseul care a dus la această situaţie care frizează absurdul punctează o serie de tergiversări ale autorităţilor române, dublate de un mare dezinteres şi de intrigi demne de romane poliţiste.

„Domnişoara Pogany“, începutul poveştii

Pictoriţa maghiară Margit Pogany a fost una dintre „femeile din viaţa lui Brâncuşi“, iar iubirea sculptorului a durat peste 20 de ani şi s-a mărturisit în opt portrete în marmură sau în bronz,