Primele alegeri libere desfăşurate în Polonia după cel de-al doilea război mondial s-au soldat cu succesul zdrobitor al reprezentanţilor sindicatului "Solidaritatea", în condiţiile în care scrutinul a fost organizat de un guvern comunist.
În cele două tururi ale alegerilor, de la 4 şi 18 iunie 1989, candidaţii Partidului Muncitoresc Unit Polonez au pierdut în mod categoric în faţa "Solidarităţii", obţinând doar 8 mandate de senator (din totalul de 100) şi unul de membru al Seimului (din 161 de mandate).
O lună mai târziu, la 19 iulie 1989, generalul Wojciech Jaruzelski a devenit primul preşedinte al Poloniei comuniste. Profitând de calitatea conferită de funcţia supremă în stat, acesta a încercat să îi menţină la putere pe comunişti. Deoarece reprezentanţii sindicatului "Solidaritatea" deţineau o majoritate zdrobitoare în cele două Camere ale Parlamentului, intenţia generalului Jaruzelski a eşuat. După îndelungi negocieri, acesta a acceptat la 21 august 1989 să îi acorde lui Tadeusz Mazowiecki, unul dintre liderii sindicatului "Solidaritatea", mandatul pentru formarea unui guvern în care, după patru decenii, comuniştii nu mai deţineau funcţia de prim-ministru.
Evenimentele de la Varşovia au fost urmărite cu atenţie de Nicolae Ceauşescu. Acesta considera că generalul Wojciech Jaruzelski a greşit în momentul în care a acceptat să desfăşoare negocieri cu reprezentanţii sindicatului "Solidaritatea". Astfel, în cursul şedinţei CPEx de la 21 august 1989, preşedintele României a declarat: "Poate să ne gândim şi să ne adresăm din nou, chiar astăzi, conducerii Partidului Muncitoresc Unit Polonez. În orice caz, poziţia lor este ceva mai clară şi, dacă vor vedea că găsesc şi un anumit sprijin (în alte state socialiste - n.r.), fără îndoială vor fi încurajaţi să acţioneze (împotriva liderilor sindicatului «Solidaritatea» - n.r.).
Sig
