Orăşelul aflat în Dobrogea de Sud, întins pe dealuri stâncoase, coboară în terase tăiate în piatră către mare. De-a lungul timpului, istoria a mutat Balcicul de la o ţară la alta, în funcţie de cum se trasau graniţele Balcanilor. Sursa: Elena CapraSursa: Andreea Dogar Sursa: Andreea DogarSursa: Andreea Dogar

1 /. Însă diferitele administraţii nu i-au ştirbit farmecul, iar micul oraş a păstrat câte ceva de la fiecare popor care l-a stăpânit: de la români are castelul reginei Maria, de la turci moscheea ce îşi proiectează minaretul pe stâncile albe, de la greci rămăşiţele unei vechi colonii, Dionysopolis, iar de la bulgari grădina botanică amenajată şi îngrijită de Universitatea de stat din Sofia.

Iar tot acest mozaic al culturilor balcanice se găseşte într-un decor însorit, cu apă albastră, stânci albicioase, vegetaţie abundentă cu influenţe mediteraneene şi case din piatră vopsite în alb, ce amintesc de insulele greceşti.

Balcic în imagini

Cum ajungi, unde stai şi ce poţi vedea la Balcic

În evul mediu, după ce regiunea a fost ocupată de Imperiul Otoman, oraşul a devenit cunoscut sub numele de Balcic, care se pare că derivă dintr-un cuvânt de origine găgăuză care înseamnă „oraş mic”.

Între 1913-1916 şi 1919-1940, Balcicul a aparţinut României. Regina Maria a vizitat oraşul în 1921 şi a decis să îşi construiască aici o reşedinţă de vară pe malul mării. Podgoriile, grădnile şi morile de apă ale localnicilor au fost cumpărate de familia regală şi incluse în noul complex. „Balcicul a fost întoarcerea mea la mare, prima mea dragoste. Născută pe insulă, sufletul meu tânjea după mare”, povesteşte regina Maria într-una dintre scrierile sale.

Astăzi, fostul parc, devenit grădină botanică, îşi îmbină cotloanele şi labirinturile cu vilele construite de familia regală. O vizită a com