Horia Ghibuţiu: "În şedinţa grupului strategic de coordonare electorală, PSD s-a oprit asupra intervalului 12-19 septembrie pentru organizarea unui nou Congres al partidului, vesteşte dirijorul de campanie Viorel Hrebenciuc."

Reuniunea naţională a socialdemocraţilor ar urma să consfinţească lansarea oficială a candidaturii lui Mircea Geoană la preşedinţia României, un eveniment despre care „Gândul”, citând surse din partid, dezvăluie că „se doreşte o lansare tip Obama. Totul va fi grandios”.

Vai, dar ce nu e grandios în politica românească a zilelor noastre? Solidaritatea pedelistă faţă de ministrul Elena Udrea, greu încercată de o comisie parlamentară a cărei activitate se varsă pe bloguri, nu e grandioasă? Revelaţia Monicăi Iacob Ridzi, potrivit căreia şi ea a fost o victimă politică (păcat doar că partidul era adâncit în măsurile anticriză şi n-a apucat să fie la fel unit ca în cazul Elena Udrea), cum e? Sau ambiţia candidatului invizibil Crin Antonescu, de a-i vârî fără ştirea lor pe guvernatorul Mugur Isărescu, primarul Klaus Johannis şi fostul ministru Andrei Marga în viitorul guvern liberal? Şi cum vi se pare realizarea pe care a raportat-o ieri cu mândrie Emil Boc, aceea că avem cei mai puţini şomeri din UE la mia de locuitori (premierul a omis însă minuscula rată de ocupare a forţei de muncă din România)?...

Dar ce zic eu politică? La noi, totul e grandios. Iminenta prăbuşire a sistemului de sănătate e impunătoare; graba cu care se îndreaptă spre moarte mijloacele de torturat în comun de pe şoselele patriei impresionează în aceeaşi măsură; demiterea tardivă a poliţaiului şef de Slobozia, care era de multă vreme vedetă în presa locală după ce fusese surprins trăgând la aghioase în casa inter lopului Piticu, e măreaţă; până şi faptul că un om a fost ciopârţit la Timişoara pentru nişte silicoane e monumental!