Timişoara a revenit cu picioarele pe pământ, după ce a fost învinsă de VfB Stuttgart. Între entuziasmul românesc şi rigurozitatea germană diferenţa ţi-o dă realitatea. Noi am visat şi am sperat, ei au venit, au jucat şi au învins. Citeşte şi:
Liga Campionilor - o pălărie prea mare pentru "Poli"
Jucătorii lui "Poli" acuză lipsa de concentrare
Timişoara a stat în cărţi vreo 15 minute. Cinci au fost de acomodare a nemţilor cu terenul, iar zece de tatonare. Atât a durat curajul elevilor lui Sabău. Apoi, frica şi precipitarea s-au strecurat în ghetele bănăţenilor, care au cedat mijlocul terenului, în ciuda eforturilor disperate ale căpitanului Alexa de a-şi ţine echipa sus. Pantilimon a amânat deschiderea scorului, respingând în bară o bombă a marocanului Khedira, iar apoi Hitzlsperger a şutat în diagonală puţin pe lângă poartă.
Marica a scos un penalty
Replica timişorenilor a venit din elan şi nu avea cum să aibă finalitate, ţinând cont că micuţul Gigel Bucur a încercat să-l depăşească în săritură pe francezul Delpierre, un uriaş de 1,93 metri. Ceea ce plutea în aer s-a întâmplat în două minute, interval în care Stuttgart a dat o lecţie de eficienţă. Mai întâi, Marica a scăpat singur pe contraatac şi a fost faultat de Pantilimon, dându-i ocazia lui Gebhart să transforme penalty-ul acordat.
Timişoara a acuzat şocul şi imediat, la câteva zeci de secunde, fostul jucător al Barcelonei, Hleb, a driblat în stilul lui Maradona tot ce i-a ieşit în cale şi l-a executat fin pe Pantilimon, pentru 0-2. Suficient pentru o echipă germană stăpână pe sine şi realistă în privinţa valorii ei.
În cele 60 de minute care au urmat, Timişoara a încercat să mai repare ceva, măcar ca imagine, dar nemţii şi-au ţinut adversarul la distanţă şi au aşteptat liniştiţi trecerea timpului, conştienţi că
