DJ-ul de la Radio Guerrilla vorbeşte despre începuturile undelor FM în România post-comunistă. Marius Vintilă (40 de ani) spune despre prima lui intervenţie live că a fost „naivă“. Astăzi, după ce a trecut prin „şcoala lui Sârbu“, dar şi pe la alte posturi, a găsit locul potrivit. „Adevărul“: Anii ‘90 au reprezentat începutul radioului liber?

Marius Vintilă: Da, a fost un început. A fost începutul radioului comercial de calitate. Adică, eu zic că ProFM-ul de atunci a arătat că se pot face şi bani, şi audienţă, şi emisiuni bune, de calitate. Nu a mai mers pe aceeaşi linie, din păcate. De fapt, începuturile radioului modern, ale FM-ului, au fost chiar în primele luni după Revoluţie.

Eu m-am trezit în altă lume când am venit în Bucureşti. Ţin minte că aşteptam în parcul din faţa Gării de Nord şi aveam cu mine un casetofon stereo nou, foarte mare, cu baterii. Am dat pe radio şi am prins primele radiouri de FM din România, adică Fun Radio, Contact şi Nova. Şi am rămas pe Radio Nova, ei au fost populari în primii doi ani după Revoluţie. Am avut o tentativă să mă duc acolo, am fost acceptat, dar, din păcate, ei şi-au pierdut licenţa la scurt timp după. M-am dus la ProFM. De fapt, Exarhu m-a dus.

Cum era să lucrezi într-o perioadă lipsită de competiţie?

Ba era competiţie, erau şi sondaje, iar noi eram întotdeauna pe locul doi (râde). Ceea ce nu i-a convenit deloc lui Adrian Sârbu. El era convins că poate să existe radio cu audienţă, să fie pe primul loc şi să aibă emisiuni de calitate. Ce înţeleg eu prin calitate? La „şcoala lui Sârbu“ se lucra în felul următor: oricine vorbea pe post, nu deschidea gura înainte să ştie exact ce va spune. Iar ce spunea era, în pricipiu, informaţie.

Respectiv un radio de conţinut, cu muzică ce nu se consumă de la o lună la alta, ci o muzică ce rămâne de la decadă l