Intr-un fel, Ion Iliescu are dreptate cand se enerveaza si zice: "Da-o in ma-sa de guvernare! Deci nu de guvernare vorbim acum, vorbim de un pachet de legi". Emil Boc ameninta ca isi asuma raspunderea pe un pachet de legi privind educatia, in vreme ce ministrul Educatiei negociaza un alt pachet de legi cu sindicatele. Oamenii astia au aerul ca nu prea vorbesc intre ei. Comunica prin presa si parca ar fi vorba despre angajarea femeilor de serviciu la Guvern, nu despre sistemul de educatie. Cu o presa obsedata de certuri politice, care vaneaza declaratiile certarete ale liderilor (nu ca acestia s-ar lasa mult rugati), si sa vrei, e greu sa urmaresti pe ce se mai cearta de aceasta data.
Oamenii care ar trebui sa comunice din partea Guvernului nu exista decat in schema de organizare, desi ei ar fi trebuit sa explice clar care sunt diferentele de principiu dintre pachetul "Miclea" si pachetul "Andronescu". Eu, personal, m-am lamurit din doua analize independente, una facuta de Societatea Academica din Romania ("Disputa pe viitorul educatiei – O privire comparativa"), cealalta scrisa de stefan Vlaston, presedintele EDU CER, si publicata pe HotNews.ro ("Miclea vs Andronescu: comparatie intre doua viziuni").
Indiscutabil, varianta Miclea respira un aer mai proaspat si vine cu idei de schimbare, dand atat decizia, cat si responsabilitatea directorilor de scoli si consiliilor de administratie. Propunerile Ecaterinei Andronescu sunt produsul birocratilor din minister, obsedati sa mentina controlul pe verticala puterii: Guvernul si ramificatiile sale in teritoriu, inspectoratele scolare, raman principalii factori de decizie si de politizare. Cu alte cuvinte, in varianta Andronescu nu se schimba nimic, doar se impacheteaza actualul haos birocratizat intr-un corp legal unic, care se numeste pompos "codul educatiei".
Asa cum arata stefan Vlaston, p
