În 1989, întreprinderea de maşini-unelte din Arad tocmai împlinise 40 de ani de existenţă. La festivitatea de evocare a celor patru decenii de funcţionare au fost invitaţi mulţi dintre muncitorii perioadei de început, din primii săi ani de activitate. A fost prezentat şi un film de arhivă, care din păcate astăzi este declarat dispărut, la fel ca fabrica, odinioară o mândrie a industriei arădene. De altfel, fabrica era atât de celebră încât prozatorul Francisc Munteanu a scris şi o carte despre fondarea ei: în oraşul de pe Mureş.
La aniversarea celor 40 de ani, muncitorii pensionari au vizitat unitatea unde au petrecut câte 30-40 de ani. Au constatat atunci că vechea fabrică, născută prin comasarea unor vechi ateliere, cu o producţie mai degrabă artizanală, a devenit în 1989 o întreprindere mare, realizând maşini şi utilaje complexe, de mare randament şi precizie, proiectate şi construite "pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii româneşti", realizate în special pentru export în ţările din lumea a treia.
În discursul de întâmpinare a vechilor cadre, conducerea fabricii a evidenţiat faptul că în evoluţia producţiei întreprinderii - de la primele strunguri "S-1" la utilaje cu comandă numerică computerizată - "Congresul al IX-lea al partidului a marcat un moment de însemnătate deosebită, în anii glorioasei «Epoci Nicolae Ceauşescu» unitatea arădeană cunoscând - asemenea întregii industrii româneşti - o dezvoltare de-a dreptul spectaculoasă". De altfel, Nicolae Ceauşescu era realmente mândru de uzina de maşini-unelte din Arad şi a vizitat-o de şapte ori în 12 ani. Începând din 1977, proiectanţilor li s-a impus, direct de la Cabinetul nr. 1 al PCR, mobilizarea pentru proiectarea şi asimilarea în fabricaţie a unor maşini-unelte specializate şi la temă cu performanţe superioare.
Cum s-a realizat asta? Ingenios: au fost cumpă