Locul de închinăciune este unicat în peisajul monastic din ţară. Cei care vor să-şi găsească liniştea sufletească departe de gălăgie pot ajunge la mănăstirea de pe malul mării, unde sunt primiţi şi cazaţi cu ospitalitate de către cele cinci măicuţe. Click aici pentru FOTOGALERIE. La doar doi kilometri de aglomeraţia din Costineşti, în mijlocul câmpiei care duce spre satul Schitul se află o adevărată oază de linişte şi de credinţă, Mănăstirea „Sfânta Elena de la Mare“.

Turiştii pot găsi aici împăcare, linişte, dar şi curăţenie fizică şi sufletească, care în ultima vreme este destul de greu de întâlnit în haosul ce predomină în staţiunea învecinată.

Încă de la intrare eşti întâmpinat de o ogradă plină de flori, dar şi de maica stareţă Cipriana Negoescu, care, alături de celelalte patru măicuţe, te pofteşte cu evlavie în bisericuţă.

Reconstruită cu sacrificii

Reconstrucţia aşezământului a început pe actualul amplasamanet în mai 1996, după ce vechea mănăstire, care era situată în zona localităţii 23 August, a fost dărâmată, în 1950, de către comunişti.

Când a fost pusă piatra de temelie, măicuţele s-au rugat la adăpostul unui cort şi la umbra unei cisterne de apă, pe care tractoriştii din satul Schitul o schimbau o dată la două săptămâni.

Puţini pelerini

După cum ne-a spus maica stareţă, puţini sunt cei care trec pragul acestei aşezări monahice, chiar dacă la doi kilometri, în staţiune, sunt zilnic câteva zeci de mii de persoane.

„În general, la marile sărbători şi atunci când vremea este mai ploioasă, ne vin mai mulţi credincioşi. În această perioadă avem câte 50 de pelerini într-o zi, dar prea puţini sunt tineri“, a explicat măicuţa. Turiştii care nu au unde să stea peste noapte sunt primiţi şi cazaţi cu ospitalitate de către măicuţe în cele patru camere