Varianta iesirii PSD de la guvernare pare mai degraba un ecou al jocurilor obscure de putere de pe Kiseleff, decit o ipoteza luata serios in calcul. Prin decizia asumarii raspunderii pe legile educatiei, la pachet cu legea unica a salarizarii in sectorul public si legea restructurarii agentiilor guvernamentale, PDL a prins in sah PSD-ul. Practic, social-democratii au ramas cu doar doua mutari. Fie inghit pachetul de legi pe educatie propus de comisia prezidentiala condusa de Mircea Miclea, proiect prea reformist pentru "stomacul" lenes al PSD-ului, fie ies de la guvernare. In primul caz isi sifoneaza imaginea, acceptind tacit rolul de vioara a doua in coalitie. Pentru a doua ipoteza, scenariul radical, efectele merita analizate. Pe de o parte, parasind coalitia, PSD ar demonstra consecventa, aratind ca tine cu adevarat la principiile enuntate in "Codul Andronescu". Un avantaj in plus? I-ar lasa pe democrat-liberali sa se descurce singuri la guvernare exact in perioada in care efectele crizei economice se vor resimti cel mai puternic. Revenind in opozitie, pesedistii si-ar farda responsabilitatea, aruncind povara esecului pe umerii unui guvern PDL cu "norma intreaga". Astfel, Geoana ar avea sansa sa puncteze in razboiul electoral cu Basescu, dupa principiul pe care tocmai el l-a enuntat: "dati, ma, in ei, ca sint vraiste!". In plus, social-democratii si-ar putea oficializa relatiile cu liberalii, evident mai strinse, pregatind transparent un tandem Geoana - Antonescu in cursa pentru Cotroceni. Dar avantajele ruperii coalitiei se opresc aici pentru PSD. Mai mult chiar, aceste beneficii sint discutabile. Parasirea guvernarii ar putea fi privita de opinia publica drept un act de lasitate, o fuga de asumarea raspunderii, ceea ce in fapt chiar ar fi. Timpul n-ar juca nici el de partea pesedistilor. In doar doua luni, cit ne mai despart de scrutinul prezidential, PSD-ului i