Poate cel mai impresionant exemplu curent de leadership bazat pe abilitatea de a comunica este Barack Obama, care a dat de trei ori mai multe interviuri decît George W. Bush şi a ţinut de patru ori mai multe conferinţe de presă decît a ţinut Bill Clinton în acelaşi stadiu al preşedinţiei sale. Unii critici se întreabă dacă toată această vobărie este un lucru bun.

Toţi liderii care te inspiră comunică eficient. Winston Churchill de multe ori şi-a atribuit succesul felului în care stăpînea limba engleză. Grecii antici aveau şcoli de retorică care să le ascută deprinderile pentru adunare. Cicero s-a făcut cunoscut în Senatul Roman după ce a studiat oratoria.

Oratoria şi retorica ispiraţională nu sînt totuşi singurele forme de comunicare prin care liderii îşi prezintă intervenţiile şi prin care creează înţelesuri pentru urmaşii lor. Allan Greenspan, fostul preşedinte al Federal Reserve Board, nu prea era un vorbitor inspirat, dar pieţele şi politicienii erau foarte atenţi la vorbele lui, şi el îşi potrivea nuanţele limbajului după direcţia în care voia să conducă politica monetară. Din nefericire, după cum a demonstrat criza financiară din 2008, ar fi fost mai bine dacă comisiile Congresului ar fi făcut presiuni asupra lui să comunice mai clar.

Semnalele non-verbale sînt, de asemenea, o componentă importantă a comunicării între oameni. Simbolurile şi exemplele pot fi foarte eficiente. Cîţiva lideri care i-au inspirat pe alţii nu au fost oratori prea grozavi " mărturie stă Mahatma Gandhi. Dar simbolismul stilului simplu de viaţă şi al celui vestimentar simplu era mai grăitor decît cuvintele.

Dacă cineva compară aceste imagini cu cele ale tînărului şi nesigurului Gandhi îmbrăcat ca un avocat britanic ca la carte, se poate vedea cît de atent a înţeles acesta comunicarea simbolică. El s-a asigurat că acţiuni precum faimosul marş al sării spre mar