An de an, la Bucerdea Vinoasă din judeţul Alba, este reînviată o tradiţie cu rădăcini adânci în folclorul românesc: "Cununa grâului". Anul acesta, festivalul se desfăşoară la 23 august. Astfel, agroturismul local are o şansă pentru a se dezvolta, iar tradiţiile româneşti pot fi păstrate. Sursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition GroupSursa: Tradition Group

1 /.

Primele atestări ale tradiţiei se pierd în filele îngălbenite adunate prin muzee şi biserici şi în povestirile preoţilor trecuţi de ceva vreme în lumea drepţilor, după cum poveşteşte preotul satului, Nicolae Buldea.

Moţii pâneri

În vremurile când combinele secerau grâul doar în imaginaţia unor urmaşi ai lui Jules Verne, oamenii mai înstăriţi ai satului tocmeau clăcaşi, pe care îi plăteau în grâne. Unii coborau tocmai din creierii munţilor Apuseni, pentru a câştiga prin sudoarea frunţii grâul pentru pita cea de toate zilele. Lumea le zicea “pâneri”.

În ziua stabilită pentru seceriş, clăcaşii se adunau în ograda gazdei înainte de răsăritul soarelui. Porneau cu toţii spre hotar, unde gazda le arăta postata (bucata de pământ de pe care trebuia adunat grâul).

Lucrul începea când soarele arunca întâiele suliţe către pământ, iar secerile iuţi culcau spicele la pâmânt. În urma secerătorilor, veneau alţi clăcaşi, care legau snopii bine, pentru a nu se pierde din preţioasa recoltă. Snopii erau mai apoi clădiţi în clăi, fiind aşezaţi în sensul rotaţiei soarelui, iar în vârf era pus un snop cu spicele în jos.

Plăcinta pe lespede, recompensa secerătorilor

Oamenii se îmbărbătau cu cântece vechi, învăţate de la părinţi. Cântau despre dragoste, haiduci, cătănie sau răutatea şi habotni