● 123 " s-a furat un tren / The Taking of Pelham 123 (SUA, 2009), de Tony Scott.
Stilul regizoral al lui Tony Scott (fratele lui Ridley) se caracterizează prin fals dinamism.
"Dinamismul" său e ca "dinamismul" crizelor de furie ale unui cabotin care se montează singur. Scott face thriller-uri, ceea ce înseamnă că majoritatea evenimentelor din care se compun filmele lui sînt intrinsec-dinamice: de exemplu, o bună parte din evenimentele noului său film, 123 " s-a furat un tren, se desfăşoară pe durata celor 60 de minute pe care municipalitatea New York-ului le are la dispoziţie ca să-i răscumpere, cu 10 milioane de dolari, pe cei 19 pasageri ai unui metrou deturnat. Dar Scott n-are încredere în dinamismul lor intrinsec: nici măcar o acţiune din o sută nu se îndură să ne-o prezinte curat; fiecăreia îi mai adaugă o doză de dinamism, din filmare sau din montaj. De exemplu, unul dintre răufăcători trage o rafală de mitralieră în aer. E o acţiune. Cum poate fi ea dinamizată suplimentar? Simplu: prezentînd-o nu într-un singur cadru, ci în trei, adică bam!, bam!, BAM!. E această acţiune îndeajuns de importantă din punct de vedere dramatic, încît să merite a fi accentuată? Nici pe departe, dar Scott nu ţine cont de diferenţele de greutate dramatică; el dinamizează totul, fără discernămînt " important e ca adrenalina să continue să curgă. Un asemenea "stil" îl scuteşte pe regizor de orice efort de gîndire. E un stil de neam prost, care presupune că spectactorul nu e capabil nici măcar de emoţie primară " filmul trebuie să facă toată treaba pentru el. Din cînd în cînd, acţiunea încremeneşte şi " bang! " vine un mesaj scris: bang! " "Încă 48 de minute pînă la deadline"; bang! " "Încă 37 de minute pînă la deadline". Dacă Scott ar face filme porno, probabil că filmele lui s-ar şi masturba în locul consumatorului.
...Pelham e ecranizarea unui roman de John Go
