Abundenţa ofertei poate să însemne că a scăzut, dar şi că a crescut cererea. Dar ce poate să însemne înmulţirea peste noapte a afişelor având acelaşi conţinut ciudat - Execut puţuri - nu-mi dau seama. Cum nu am înţeles nici apariţia lor în tot Bucureştiul, imediat după revelaţia din decembrie.
Sintagma "Execut puţuri", deşi nu e urmată de semnul exclamării, îl conţine. Şi încă ultimativ. Are, în scurtimea ei imperativă, şi strigarea unei victorii. Nu e atât o ofertă de servicii, cât un enunţ orgolios. În preajma Casei Scânteii, afişele s-au înmulţit o dată cu arşiţa. Fapt care mă face să cred că se sapă puţuri în draci, dar cu discreţie, să nu se prindă stăpânirea şi că, la un moment dat, ne vom pomeni cu un Bucureşti perforat ca o sită, dar şi salvat de la o apocalipsă a setei. E o ţară paralelă, care-şi urmează destinul, indiferentă la politică şi la crize.
Tot întâlnindu-mă cu oferta săpătorilor de puţuri, am născut un simţământ de solidaritate. Uite, în sfârşit, nişte oameni care-şi văd de treabă, în ciuda inconştienţei noastre. Avem conducte şi robinete, primăria destupă şi astupă în neştire trotuarele, ca să monteze sau să mute în alte locuri ţevăria de sub Capitală, şi trăim cu ideea că apa o să ne sosească pe ţevi la infinit. Există însă şi un număr din ce în ce mai mare - dovadă înmulţirea afişelor! - de cetăţeni care nu mai cred în administraţia urbană şi-şi sapă în curţi, ba chiar şi sub blocuri, puţuri. Să fie acolo, să se găsească în ziua când va veni setea cea mare peste omenire! Europa se va chinui bând apă cu linguriţa, America, şi ea, se va uita la cer, aşteptând ploaia care nu mai vine, numai România va prospera, fiindcă a avut grijă să sape milioane şi milioane de puţuri de mică şi mare adâncime. Cum spune şi Biblia: cei din urmă vor fi cei dintâi.
Scrise la persoana întâi singular, afişele profită şi de a
