La sfârşitul săptămânii trecute, corul optimiştilor s-a apucat din nou să cânte pe mai multe voci la sosirea datelor privind produsul intern brut din Germania şi Franţa. După un an de contracţie economică, în sfârşit, cifrele trimestriale au indicat o reluare a creşterii economice. Destul de firavă - admit analiştii -, dar care ar prefigura o iminentă ieşire din criză. Produsul intern brut din cele două ţări, motorul principal al economiei UE, a consemnat majorări de 0,3 procente comparativ cu intervalul ianuarie-martie 2009. Am văzut din nou o infuzie de optimism pe canalele media din partea tuturor. Oficialităţi guvernamentale, analişti economici, reprezentanţi ai unor multinaţionale, manageri de fonduri se grăbesc să anunţe ieşirea din criză într-un moment de euforie al pieţelor financiare. Dintr-o dată problemele datoriilor, cele legate de supraconsum, de declinul din pieţele de mărfuri, sau riscul sistemic din pieţele de capital, care dădeau fiori investitorilor în septembrie anul trecut, la falimentul Lehman Brothers şi înaintea aprobării intempestive a planului de bailout întocmit de Rezerva Federală Americană şi Trezoreria SUA, par a se fi risipit.

Dacă ar fi adevărat acum că urmează să ieşim din criză, am putea spune că aceasta a fost o glumă sau, mai mult decât atât, o „făcătură“ mediatică, aşa cum sugerau unele voci sceptice. Din păcate, scenariul mai apropiat de realitate ar fi acela al coafării unor date statistice care să permită un nou val de descărcări în pieţele financiare pe ceea ce ar fi un nou top relativ într-un trend descendent de durată. Această tendinţă de interpretare favorabilă a unor date deloc încurajatoare am sesizat-o şi în primăvară, când cifrele privind piaţa rezidenţială din SUA au fost zgomotos clamate ca un moment de întoarcere pe un trend de creştere, deşi este clar că acesta nu se poate produce fără o lichidizare a caselor af