Dragule, deşi nu mi-ai scris de 7 luni, asta nu mă împiedică să menţin tradiţia noastră şi să-ţi trimit " la împlinirea a 41 de ani de la noaptea aceea de august cînd ai fost conceput simultan cu atacarea Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varşovia " o poveste dintr-acelea care bănuiesc că încă îţi plac. Anul trecut ţi-am povestit un film ceh al lui Passer şi mi-ai răspuns scurt că sînt inadecvat*; aveai pe cap plecarea în Islanda. Să zicem că te-am înţeles. Anul acesta " stimulat şi de vestea primită de la prietenul tău D.M.T. că ai plecat cu Tatăl meu obosit al lui Gellu Naum, cu versul acela: "m-am săturat de atîta tată" " m-am decis să-ţi trimit cronica dintr-o veche revistă Cinema la Nanuk pe care l-am văzut împreună la Cinematecă, în 1981, cînd împlineai 13 ani. Ţin minte " insuportabil cum sînt " că la ieşire mi-ai spus că nu-l vei uita toată viaţa. Poate că nu mă vei găsi şi azi inadecvat.
Nanuk cel din Nord e un documentar… " nu, prost început de frază. Nanuk e un eschimos, urmărit de Robert Flaherty în 1922 de-a lungul existenţei sale, o zi, două, patru, nu ştiu, fiindcă filmul nu are timp. Doar spaţiu şi cîţiva oameni " familia acestui Nanuk " proiectaţi pe imensitatea de zăpadă a Nordului canadian, în cel mai clasic decor al eternităţii: pustiul.
Nanuk nu-ţi lasă nici o vorbă, comentariul e absolut informativ, cei mai sobri comentatori ai "Sahiei" ar putea obiecta că "e prea sec şi nici aşa"… Doar în final există o inflexiune lirică, urîndu-i-se eroului "somn uşor" şi atît. Niciodată însă expresia aceasta " de două parale pe continent " nu mi s-a părut mai stranie şi mai gravă. Fiindcă niciodată existenţa omenească " în tot ce are esenţial, ca la începutul lumii " nu mi s-a părut mai stranie şi mai gravă. E ca şi cum i-ai spune lui Atlas, cel care ţine globul în spate, noapte bună şi somn uşor. Se potriveşte sau nu se potriveşte, n
