Cariera sa literară a început de la o foaie dusă de vânt: „Doina” lui Eminescu, în care probabil cineva îşi învelise slănina şi pe care a găsit-o pe câmp în timp ce păştea vitele Istoria petecului de hârtie pe care l-a găsit într-o zi de toamnă, în timp ce păştea vacile, este o poveste pe care badea Vasile Dâncu a spus-o de multe ori şi despre care multă lume crede că este ficţiune. Pe vremea când era el doar un copil, o foaie de hârtie era un lucru rar. De altfel, el nici nu apuca să vadă prea multe pentru că era prea ocupat cu munca câmpului şi cu animalele şi rar mai dădea pe la şcoală. „Am făcut universităţile păzind vacile tatii. Eram o fire curioasă. Dacă vedeam o hârtie în gunoi trebuia să văd ce-i acolo”, povesteşte badea Vasile. Aşa s-a întâmplat în toamna cu pricina, când o hârtie plutea peste mirişti, dusă de vânt. Era, probabil, din ce îşi aminteşte el, o pagină ruptă dintr-un manual, în care cineva îşi învelise slănina la câmp. Şi-a aruncat ochii peste ea, de unde a citit „Doina” lui Eminescu. Nu-şi mai aminteşte dacă a păstrat  hârtia sau nu, dar cert este că din acel moment a început să iubească literatura.

Un cititor cum nu sunt mulţi în lume

„Nu ştiu dacă sunt un mare scriitor, dar sunt un cititor cum nu sunt mulţi în lume”, spune badea Vasile. Puţini ştiu, poate, cât de mult citeşte el acolo la Runc, dar mulţi au fost uimiţi când i-au citit primele poezii şi nu prea le-a venit să creadă că sunt scrise de mâna unui cultivator al pământului.  Era încălţat cu opinci când l-a vizitat un redactor de la revista „Tribuna” din Cluj-Napoca, pentru a vedea dacă grupajul poezii primit la redacţie era cu adevărat al lui. Atunci i s-a dat o pagină întreagă, cu fotografie, lucru pe care şi-l aminteşte ca pe adevăratul său debut în literatură. Mai târziu a debutat şi editorial cu placheta „Cântece”. A publicat în „Scânteia”, „România