Pe bâtrânul Vasile Grama l-am întâlnit la cea de-a XI-a editie a Fiilor Satului de la Serbeni, sarbatoare organizată în ziua în care ortodocsii si greco-catolicii o cinstesc pe Maica Domnului cu ocazia trecerii ei la cer. Preotul satului mi l-a prezentat cu o mare admiratie si pe un ton plin de respect spunându-mi că desi are respectabila vârstă de 98 de ani si e văduv de ani buni, bătrânul a rămas un om de onoare care nu si-a pierdut niciodată credinta. Ba mai mult Vasile Grama nu lipseste de la nici o slujbă de duminică si de la nici o sărbătoare din sat.

Copiii n- au mai venit acasa

Mi-a plăcut de la început acest om cu o energie cât pentru încă două vieti, ,,ancorat în realitate” asezat pe un scaun în fata Căminului Cultural cu privirea senină isi căuta copiii printre perechile de dansatori veniti la joc în sat. Anul acesta a fost trist că niciunul dintre feciorii lui nu s-a întors acasă conform traditiei. ,,Au copiii lor si ei si o grămadă de greutăti, dar mă bucur că mi-au dăruit opt nepoti. Dar mă descurc, ca mai îmi trimit ei mancare, mai cumpăr, plus mai am si sase găini care îmi tin de urât,” declară bătrânul. De la prima întrebare mos Vasile mi-a dat de înteles că în viată nu a fost niciodată slab la minte si că a fost educat să gândească cu mintea lui înainte de a se încrede în vorbele altora.

Pe front, impreuna cu Alexandru

Mos Vasile a îndurat multe umilinte în viată dar nu sa lăsat măcinat de ură desi a prins două războaie mondiale si a fost în tinerete slugă si apoi servitor la un boier neavând parte de copilărie. Mai târziu a fost recrutat soldat în Armata Română de unde a fost trims pe front împreună cu fratele său Alexandru la câteva luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

La munca in Ungaria

În prima permisie la cererea făcută de sotia Alexandrina, Vasile a fost lăsat la vatră dar după câteva l