Antonio TABUCCHI Tristano moare Traducere de Vasile Mitu, Editura Polirom, Iaşi, 2009, 216 p. Unde începe povestea unei vieţi? La un moment dat, din succesiunea de evenimente, din ritmul monoton al zilelor, un fapt anume se distanţează de linia obişnuită şi marchează o nouă direcţie pe care viaţa o va urma. Din acest punct începe cu adevărat existenţa, personalitatea capătă contururi mai definite şi nimic nu va mai putea şterge amintirea acelui unic, copleşitor moment. Pentru personajul lui Antonio Tabucchi, Tristano, aflat pe patul de moarte, după ce refuzase să i se amputeze un picior atins de cangrenă, acest moment este plasat în anii tulburi ai celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul luptelor din Grecia, cînd, dintr-un gest făcut aproape instinctiv, ucide un soldat din trupele germane aliate. Scena este foarte bine construită, secvenţele se înlănţuie rapid şi firesc: atmosfera mohorîtă a unei pieţe în care oamenii aşteaptă să-şi primească porţia de mîncare oferită de către autorităţi este brusc animată de apariţia unui băiat care începe să fluiere cîntecul partizanilor. În consecinţă, este ucis de către unul dintre soldaţii nemţi care supravegheau piaţa. Aceeaşi soartă o are şi bătrîna care iese din rîndul mulţimii, pentru a profera un blestem. Ucigîndu-l la rîndul său pe soldat, Tristano devine un proscris, alăturîndu-se partizanilor greci. Fragmente din acest episod al trecutului vor reveni permanent, contrapunctic, pe parcursul confesiunii făcute de către Tristano scriitorului chemat de el, pentru ca lunga lui rătăcire printre amintiri să îi ofere material pentru un roman. Traseul vieţii sale se va profila printre lungile digresiuni pe diverse teme, adesea cursul relatării părînd un simplu delir, printre consideraţii despre vise şi chiar printre fragmente de discurs despre concretul imediat, mizer, de pildă, despre starea sănătăţii sale. Pe