În anul 1940, Ernest Hemingway (1869–1939) a publicat romanul „Pentru cine bat clopotele“, lucrare ce a avut, prin veridicitatea faptelor relatate, un succes răsunător. La sfârşitul acestui text, veţi înţelege de ce am recurs la acest captatio benevolentiae. (...) Dintre numeroasele motive ce pot detemina suspendarea stării de conştienţă până la instalarea comei profunde, există o cauză rară, o leziune sută la sută benignă, dar care se poate însoţi de un tablou clinic extrem de sever. Această leziune se numeşte chist coloid de ventricul III şi are o dezvoltare congenitală. Localizarea particulară în ventriculul III, aflat la confluenţa celor doi ventriculi laterali, respectiv la nivelul celor două orificii Monro, determină apariţia unui blocaj intermitent al lichidului cefalo-rahidian (LCR), însoţit de manifestări clinice zgomotoase: cefalee – cu debut brusc, extrem de violentă –, vărsături, tulburări vizuale, tulburări de echilibru, transpiraţii reci şi, în cazurile cele mai grave, alterarea stării de conştienţă, care poate ajunge până la comă. Gravitatea acestei leziuni, altfel benigne şi cu o creştere foarte lentă, rezidă în localizarea particulară ce determină blocajul circulaţiei LCR. Importanţa aceastei circulaţii, oarecum „marginalizată“ de către fiziologi şi anatomişti, a fost subliniată cu date concrete de către Harvey Cushing (1869–1939), care a descris-o în 1925 ca pe o „a treia circulaţie“ (pe lângă circulaţia sanguină şi cea limfatică). Circulaţia continuă a LCR realizează schimbul de substanţe nutritive precum şi întregul chimism al celulelor nervoase, având astfel un rol decisiv în buna funcţionare a sistemului nervos central. LCR este sec Publicitate retat în principal la nivelul plexurilor coroide în cantitate de aproximativ 500 ml/24 de ore şi este absorbit la nivelul granulaţiilor Pachioni. Apariţia oricărei disfuncţii pe calea circulaţiei LC