Casa Poporului este promovată ca obiectiv turistic major al Bucureştiului, iar unele voci susţin că oraşul are un mare noroc datorită ei deoarece, în afară de clădirea colosală de pe Dealul Spirii, nu este nimic de văzut în Capitală. Sursa: EVZ Arhitectul Augustin Ioan, realizatorul documentarului "Arhitectură şi putere", spune că imensa construcţie are potenţial turistic: "Pe majoritatea cărţilor poştale cu Bucureştiul, este deja prezentă, într-un fel sau altul, clădirea asta. E deja, dacă nu cel mai important, printre cele mai importante repere ale oraşului. Din nefericire, aş adăuga". În 1971, Nicolae Ceauşescu, aflat în vizită în Coreea de Nord, a fost fascinat de ideea transformării totale a naţiunii. Un an mai târziu a început "sistematizarea" localităţilor urbane şi rurale, prezentată ca un prim pas spre "construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate".

Sala Unirii

Urbanismul de scară gigantescă, preluat de la Phenian

Cutremurul din 1977 a constituit pentru autorităţile comuniste motivul pentru a începe remodelarea Capitalei. Începând din 1978 s-a organizat un concurs, la nivel naţional, pentru reconstruirea Bucureştiului. Anca Petrecsu, la acea dată în vâstră de 28 de ani, a câştigat postul de arhitect-şef. Ceauşescu a gândit „Proiectul Bucureşti” ca o replică a oraşului Phenian din Coreea de Nord. "În a doua jumătate a anilor '80 s-a pus problema construirii unor clădiri foarte înalte în Bucureşti, de peste 10 niveluri, şi au trimis un număr de arhitecţi pentru documentare la Phenian. Cu siguranţă că urbanismul de scară gigantescă a fost deprins de acolo", explică arhitectul. Construcţia Casei Poporului a început în 1984. S-au demolat 450 de hectare şi s-au reconstruit aproape 150, restul de 300 de hectare rămânând maidan până astăzi. Bucureştiul a pierdut atunci clădiri precum mănăstrirea Văcăreşti, spitalul