M-am hotărât să-mi deschid un blog. Prea vorbeşte toată lumea despre bloguri. Nu ştiu ce înseamnă, dar nu-i o problemă. Aflu eu.
În sfârşit, a venit toamna. Ne săturasem de atâta frig.
În viaţa socială, o frază poate să fie adevărată când o spune unul şi neadevărată când o spune altul. Adevărul spus de oameni despre oameni trebuie să fie creditabil. Nu poţi să fii creditabil criticând extrema dreaptă/stângă, dacă ai fost tu însuţi de extremă stângă/dreaptă. E nevoie să fi fost democrat.
Prin rond la popa Chiţu treceam uşor, uşor, când iată un lup german cu colţii la al meu picior. Noroc că avea fălcile dedate cu lătratul; de nu, m-ar fi muşcat de gleznă, apucatul! M-aş fi târât, fără a mai sta să strig după ajutor, să-mi dau, turbat, obştescul, la Chiţu în pridvor.
Sub aspect monden, am decăzut. De unde eram vecini cu o casă a teroristului evanescent Omar Haissam, acum s-a deschis acolo un bar roşu. Nu-i lipseşte decât un felinar. E drept, ne-am şi reabilitat. S-a deschis un salon pentru dansatoare şi fotomodele la colţul cu Corbeni.
Hesse: ŤDacă nimic nu are importanţă, este absurd să fii bun şi cinstit.ť Oi fi eu prost. Fapt e că nu înţeleg. Păi, tocmai atunci se merită să fii bun şi cinstit!
De ziua Alexandrei, ne ducem la restaurant. M-am cam săturat de Casa universitarilor, îi spun lui T. Hai să căutăm altceva. Hai! Şi găsim. Vilă superbă. Intrăm să luăm pulsul. Alegere nemaipomenită, preţuri mici. Vrem să rezervăm masă. Nu-i nevoie, spune omul, e loc cât poftiţi. Ne ducem, o luăm pe Alexandra, revenim. Când vede restaurantul, ea spune: -Nu-i prea scump? -Deloc! Cam între o sută cincizeci şi trei sute de mii felul. -Aşa scrie, 150.000? -Nu, scrie 150. -Şi voi ştiţi cât vine asta? -Cât? -Un milion jumate. -Aşa, care va să zică?, spunem noi. Le conving să intrăm într-un restaurant de pe
