Ambiţie şi atît la irlandezi. Restul la noi. Inclusiv calificarea
E ca şi cum ţi-ai pune palmele peste urechi. Auzi cum trece aerul prin plămîni şi cum vîjîie sîngele prin artere. Aşa e fotbalul fără spectatori. Se aud numai zgomotele dinăuntru ale meciului. Strigătele de luptă preistorice ale irlandezilor, într-o gaelică guturală, vag articulată. Ce bune ar fi fost cîntecele din tribune!
Steaua a trebuit să joace fotbal la perete. Cu St. Patrick's nu se putea face altceva. Băieţii lui Kenna au stat destul de înfipţi pe gazonul veşted din Ghencea. Şi alergau după minge de parcă era ultimul buştean de pe pămînt. Încăpăţînarea la ei consta în a numi fotbal acel du-te-vino cu strigături fioroase.
Poate din cauza asta s-a împiedicat Kapetanos în careu (4), iar Surdu a trimis perfect paralel cu poarta, din colţul careului (18). Ce bine ar fi prins încurajările din tribune! De la Steaua, numai vocea în formare a lui Tătăruşanu înfrunta asaltul vocal al oaspeţilor. "Vezi că vineee, Tudoseee! Ieşi afară, ieşi!".
Vicleanul Nicoliţă
Nici nu se putea un antrenament mai potrivit pentru mînjii Stelei. Faţă în faţă cu un trib de rugbişti, s-au maturizat într-o repriză cît alţii într-un campionat. E drept că Tudose, Ionescu, Ochiroşii au avut nevoie de jumătate de oră ca să depăşească bariera sonoră ridicată de irlandezi. Onicaş s-a pierdut cu firea la mijloc, Gavin şi Fitzpatrick s-au apropiat de cîteva ori periculos, dar tacticile de intimimidare s-au izbit de steliştii cu experienţă.
S-au distrat în final
"Ia-o, ia-o după tine, Nico!". Tătăruşanu a avut noroc. Chiar înainte de a-şi pierde vocea, Nicoliţă l-a executat cu un şut viclean, din cinci metri pe Rogers (56). Apoi Stancu a amuţit definitiv corul tăietorilor de lemne, după o sumară lecţie de dribling în careul irlandezilor. Gol. Gol? Doar pocnetul sec
