Claudio Magris (Trieste, 1939) a dat poate cea mai succintă şi sugestivă definiţie a Europei: "Europa este demnitatea individului aflată în opoziţie faţă de orice totalitarism". Cunoscutului scriitor şi germanist italian (a predat cursuri de literatură germană la universităţile din Torino şi Trieste) i se va decerna în toamna anului 2009 la Târgul de carte din Frankfurt pe Main cel mai prestigios premiu din Germania, Premiul Păcii. Printre laureaţi îi amintim pe Jorge Semprun, Václav Havel, Mario Vargas Llosa, Jurgen Habermas, Gyorgy Konrad etc. În numeroase eseuri şi studii, Magris a reuşit, înaintea prăbuşirii blocului răsăritean comunist, să direcţioneze atenţia Occidentului asupra unui spaţiu geografic uitat sau ignorat. Este vorba despre spaţiul cultural al unor ţări precum Ungaria, Cehoslovacia, Serbia şi parţial România, care până în 1918 aparţineau imperiului austro-ungar. Chiar dacă nu se poate vorbi despre un spaţiu lingvistic unitar, destrămarea acelui imperiu multinaţional echivalează în opinia lui Magris cu prăbuşirea unui spaţiu cultural fecund, ascuns ulterior în spatele cortinei de fier. Descrierea acestui spaţiu, resuscitarea operelor unor scriitori sau a unor memorabile creaţii artistice din fostul imperiu habsburgic au stat la baza reînvierii ideii de Mitteleuropa. Contribuţia esenţială la redescoperirea acestui continent cultural, o aduce Magris prin cartea sa Danubio (1986), tradusă şi în limba română de Adrian Niculescu în 1996 sub titlul Danubius. Pentru această carte i se acordă premiul Bagutta, iar în 1997 premiul Strega pentru romanul Microcosmi. I s-au mai decernat premiile Chiara, Giuseppe Acerbi, Premiul special pentru eseistică. Amintim câteva titluri din acest ultim domeniu: L'anello di Clarisse, Utopia e disincanto, Alfabeti. Magris a fost senator în Parlamentul Italiei între anii 1994 şi 1996.

Alla cieca, romanul pub